Prăjitura cu glazură de portocale

foto 2

De Crăciun am fost în vizită la o bună prietenă, unde am mâncat această prăjitură și mi-a plăcut mult. Așa că, de Anul Nou am încercat să o fac și eu, și pentru că mi-a ieșit, și a fost și apreciată, am mai încercat o dată, iar aici aveți rezultatul!

Ingredientele pentru blat sunt:

  • 6 ouă
  • 6 linguri de zahăr
  • 4 linguri de făină
  • 2 linguri de cacao
  • 100 ml ulei
  • 1 plic praf de copt
  • un praf de sare
  • un praf de scorțișoară
  • 1 linguriță esență de rom

Ingredientele pentru cremă sunt:

  • 500 gr mascarpone
  • 200 gr unt 82% grăsime
  • 200 gr zahăr pudră
  • 1 sticluță de esență de vanilie

Ingredientele pentru glazură:

  • 1 plic budincă de vanilie
  • 500 ml Santal de portocale
  • 2-3 linguri de zahăr

Preparare:

  1. Mai intâi separăm albușurile de gălbenușuri, iar apoi mixăm bine gălbenușurile cu praful de sare și zahărul.
  2. Adăugăm uleiul.
  3. Într-un bol vom amesteca separat făina cu praful de copt si cacao, după care le punem peste compoziția de mai sus de gălbenușuri.
  4. La final batem bine albușurile și le adăugăm și pe ele, având grijă să amestecăm totul bine.
  5. Turnăm compoziția în tava în care am pus hârtie de copt, și o dăm la cuptor (preîncălzit) pentru 25 de minute; înainte de a o scoate, facem testul cu scobitoarea.
  6. Cât timp se face blatul, noi putem să pregătim crema: așa că, mixăm untul cu zahărul pudră, iar la final adăugăm brânza și esența de vanilie.
  7. Preparăm și glazura, urmând indicațiile de pe plicul de budincă, doar că, în loc de lapte, veți folosi 500 ml de Santal de portocale.
  8. Dacă blatul s-a răcit, vom pune peste el mai întâi crema de brânză, iar apoi, când glazura s-a răcit și ea, o adăugăm peste cremă, și vom lăsa prăjitura la frigider timp de 2 ore. 

Poftă bună! 

P.S. Eu le-am ornat cu dulceață de vișine 😉

 

Reclame

Profesorul și menajera – citate preferate

profesorul_si_menajera

“Among the many things that made the Professor an excellent teacher was the fact that he wasn’t afraid to say ‘we don’t know.’ For the Professor, there was no shame in admitting you didn’t have the answer, it was a necessary step toward the truth. It was as important to teach us about the unknown or the unknowable as it was to teach us what had already been safely proven.” 

“Solving a problem for which you know there’s an answer is like climbing a mountain with a guide, along a trail someone else has laid.” 

“The Professor never really seemed to care whether we figured out the right answer to a problem. He preferred our wild, desperate guesses to silence, and he was even more delighted when those guesses led to new problems that took us beyond the original one.”

“He seemed convinced that children’s questions were much more important than those of an adult. He preferred smart questions to smart answers.” 

Profesorul și menajera

profesorul_si_menajera

Autor: Yoko Ogawa

Anul apariției: 2003

Editura: Humanitas fiction

Nota mea: 5/5

Scriitoarea japoneză Yoko Ogawa s-a născut pe 30 martie 1962 în Okayama și a scris peste 20 de opere de ficțiune. A absolvit cursurile Universității Waseda, unde a studiat literatura anglo-americană și scrierea creativă. În prezent ea trăiește în Ashyiya, Hyogo. A debutat în 1988 cu romanul ,,Fluturele strivit” pentru care a primit Premiul Kaien. Romanul ,,Profesorul și menajera” s-a vândut în Japonia în peste 2 milioane de exemplare și a fost ecranizat în 2006, fiind distins mai apoi cu Premiul Yomiuri și Premiul Librarilor Japonezi.

O menajeră, fiul acesteia, micul Radical, și un faimos matematician, fost profesor universitar, ce își poate folosi memoria doar 80 de minute pe zi, înainte de a se reseta, se întâlnesc și reușesc să comunice și să se apropie prin intermediul numerelor și a matematicii. Un roman original, în care matematica ocupă un loc important, dovadă fiind pagini întregi de principii și demonstrații matematice (pe care, dacă vreți le puteți sări cu ușurință). Autoarea, prin stilul său și personajele create ne va iniția în frumusețea universului matematic, dar și în eleganța și simplitatea culturii și civilizației japoneze.

Un roman extrem de frumos, care creează o lume în care iau naștere prietenii adevărate și frumoase, dezinteresate, între persoane de vârste și categorii sociale diferite, prietenii în care nu există ”a generation gap”. O carte, care după ce o citești, cazi pradă unei liniști sufletești depline, ce îndeamnă spre meditație și spre aprecierea lucrurilor mărunte ce ne fac viața frumoasă în fiecare zi. Deși trebuie să recunosc de la bun început că eu și matematica nu am fost niciodată bune prietene, cred că dacă aș fi avut un astfel de profesor, atât de dăruit meseriei sale, cu siguranță mi-ar fi părut și mie mai frumoasă și aș fi învățat și eu ceva 🙂 

,,Yoko Ogawa spune cu delicatețe povestea unei prietenii neobișnuite, în care fiecare personaj aduce tot ceea ce are mai bun”.